Alzheimer (Indicații și propuneri pentru a trăi alături de o persoană bolnavă de Alzheimer și alte forme de demență)(partea 3): Comunicarea, Excesul de mișcare și Hoarding

COMUNICAREA

VERBALĂ: comunică un conținut și se exprimă prin cuvinte (vezi AFAZIA)

NON-VERBALĂ: comunică o trăire emoțională și se exprimă prin gesturi, expresii ale feței, ale corpului și prin tonul vocii

INFORMAȚII UTILE

• Nu întrerupeți persoana în timp ce vorbește, dacă nu-și găsește cuvintele sugerați-i-le voi foarte delicat
• Adresați-i-vă pe nume, stabiliți un contact pentru a-i atrage atenția
• Dacă nu înțelege bine ce îi spuneți, folosiți sinonime sau gesturi
• Pronunțați bine cuvintele, folosiți un ton de voce calm și liniștit
• Nu-i subliniați greșelile eventuale
• Evitați întrebările duble, dacă este posibil puneți întrebări la care se răspunde cu DA sau NU

Atenție! Chiar dacă persoana nu reușește să vorbească, nu înseamnă că nu înțelege ceea ce se spune în prezența sa!

COMUNICAREA: Îngrijitor – Bolnav de Alzheimer

INDICAȚII despre capacitățile de comunicare care facilitează relația interpersonală dintre Îngrijitor si Bolnavul de Alzheimer.

Viața alături de un bolnav de Alzheimer are cu siguranță un impact emoțional foarte puternic pentru toți.

Instaurarea unui raport semnificativ ne face mai umani si deseori, în situațiile care se creează, ne întâlnim cu suferința de a recunoaște propriile noastre limite.

Îngrijirea unei Persoane bolnave de Azheimer presupune respectul, atenția, înțelegerea și pregătirea față de situația în care trăiește persoana respectivă, fără ca aceasta să se simtă judecată.

Aceste atenții îmbogățesc raportul de zi cu zi atât pentru bolnav cât și pentru Îngrijitor.

Este utilă cunoașterea istoriei personale a bolnavului și împărtășirea cu acesta a propriilor experiențe pentru o cunoaștere reciprocă. Atunci când începeți să lucrați la o familie în care cineva suferă de demență, este extrem de important să înțelegeți care sunt obiceiurile sale alimentare: gusturile, preferințele și orele de masă trebuie respectate pentru a permite instaurarea unei relații bune. Informați-vă asupra mâncărurilor pe care persoana respectivă le preferă sau nu le suportă.

Primul obiectiv pentru cei care au grijă de o Persoană bolnavă este acela de a înlesni starea de bine a bolnavului și a persoanelor din jurul lui.

Cine se ocupă de o Persoană bolnavă de Alzheimer trebuie să aibă grijă de sine și nu trebuie să aibă sentimente de vinovăție dacă cere ajutor atât pentru sine cât și pentru îngrijirea persoanei dragi.

Persoanele bolnave înțeleg NU atât CE le este comunicat, dar mai ales CUM li se comunică aceasta, prin intermediul cuvintelor și al limbajului nonverbal – vocea și tonul persoanei care vorbește – expresia feței – atitudinea corporală.

Pe măsură ce boala avansează, posibilitatea de a comunica cu bolnavul se reduce progresiv. Câteva ajustări/modificări vă pot fi de folos:

1. Controlați dacă bolnavul vede și aude bine; eventual interveniți cu ochelari adecvați sau aparate auditive.
2. Vorbiți clar și răspicat, stând în fața bolnavului și uitându-vă în ochii acestuia. Nu-i vorbiți de departe, din spate sau de sus în jos; folosiți un ton al vocii adecvat, dar fără să țipați.
3. Demonstrațiile de afecțiune prin intermediul contactului fizic (atingerea pacientului) pot fi utile, dacă bolnavului îi face plăcere (întrebați rudele).
4. Fiți atenți la limbajul corpului: bolnavul se poate exprima și prin mesaje nonverbale (limbajul corpului poate exprima anxietate, teamă, durere).
5. Fiți atenți și la limbajul propriului corp pentru a nu crea neînțelegeri (de ex. putem spune ceva pe un ton calm dar în același timp corpul nostru poate arăta agitația).
6. Găsiți câteva cuvinte „cheie” (cuvinte ușor de memorat care pot face trimitere la alte cuvinte), sau anumite sugestii sau explicații care pot fi eficiente pentru a comunica cu persoana bolnavă.
7. Asigurați-vă că persoana este atentă și în stare de veghe înainte de a vorbi cu ea.
8. Persoana își păstrează emoțiile și sentimentele: fiți foarte atenți în a evita să vorbiți despre ea sau despre condițiile sale de sănătate cu alte persoane în prezența ei.
9. Este util să nu subliniați nereușitele și să vă păstrați calmul; sublinierea insucceselor nu face decât să înrăutățească situația. Dacă uneori lucrurile merg prost, este din cauza bolii și nu a persoanei, care nu se comportă astfel intenționat.
10. Simțul umorului poate fi o metodă bună pentru reducerea stresului: râdeți împreună cu bolnavul, dar evitați să râdeți de el: s-ar putea să nu înțeleagă.

EXCESUL DE MIȘCARE ȘI HOARDINGUL (adunatul de lucruri)
Excesul de mișcare: este o activitate de mișcare continuă, frenetică, dezordonată și fără rost.
Uneori bolnavul de Alzheimer își exprimă dorința incontrolabilă de a face ceva și mută lucrurile, le ascunde sau execută activități repetitive care pot exprima ori pur și simplu plictiseala, ori nevoia de mișcare ori o reacție la o stare de indispoziție.

Hoarding (însușirea obiectelor): este tendința pe care o au unii bolnavi de a aduna un număr mare de obiecte, de orice fel și fără niciun motiv aparent.

INFORMAȚII UTILE:
Încercați să înțelegeți eventuala nevoie de mișcare a bolnavului.
Nu vă opuneți acestor comportamente!